Truda de-a străbate-acest torent
neparcurs, în noi cu-o greutate,
e un mers de lebădă, latent.

Iară moartea, care-adânc ne-ascunde
văilor ce zi de zi ni-s date,
e ca teama-i când se lasă-n unde -:

în această apă primitoare
ce se bucură și blând apare
pe sub ea în cercuri, val cu val;
pe când ea, mai calmă și solemnă,
drumul și-l continuă regal.