agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-02-05 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu francais] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Guy Rancourt J’aime l’humeur rébarbative De l’artiste oublieux des mots Qui, honteux de son propre livre, Se cache aux regards des badauds. Mais on connaît ce caractère, Et lorsqu’on perd l’instant au vol On ne peut faire marche arrière, Même caché dans un sous-sol. Ensevelir sa destinée, On ne peut. Que faire? D’abord, De son vivant, sa renommée Passe en mémoire, obscure encor. Qui donc est-il? Dans quelle arène Son expérience lui vint? Il a lutté contre lui-même Et contre son propre destin. Il est tout de chaleur terrestre, Un bourg par le Gulf Stream choyé. Dans son anse le temps déverse Ce que la digue a renvoyé. Il désirait vivre paisible Et libre, mais le temps passait Comme un nuage sur l’usine Où son établi se courbait. (In Les Trains du petit jour, 1943)
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati