Străbătând lumi de codri întregi,
Tu, în alb ce nu are cusur,
Te-ai înălțat până-n bolți de azur,
Mai presus decât norii pribegi.

Cei din văiuri, în domuri cerești,
N-or vedea, n-or pricepe nicicând
Că oștiri neguroase, pe rând,
Se topesc la picioare crăiești.

28 iulie 1886
Traducere Emil Burlacu