Ațipești cu patimă. Nu știu
Ce voci te cheamă-n depărtare.
E focul stins și-i prea târziu.
Ți-e stepa casă primitoare.

Vezi amurginde depărtări,
Năluci, fantasme, ceața-n zare.
Eu - cu neliniști și dureri,
Tu - doar cu tihnă și-mpăcare.

Ce jalnic par în fața ta!
Stăpân deplin sunt peste toate,
Pe tine să te am aș vrea,
Dar nici n-am cum, nici nu se poate!

23 noiembrie 1901

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''