Nu mă plânge, Mamă,
eu și-n mormânt trăiesc.

1.
Slăviră îngeri ceasu-acesta, iată,
Și cerul care, focului dând vamă.
Spre Tată-a zis: „De ce M-ai lăsat, Tată?“

2.
Magdalena-n plâns și-n sfâșiere,
Sta-mpietrit discipolul iubit,
Dar spre Mama mută de durere
Nimeni să privească n-a-ndrăznit.

--------------------------19 august 1939