Tu ai ieșit cu-ntârziere,
Dar eu senin te așteptam.
Și nici o șoaptă a-nserării,
Nici o mișcare nu pierdeam.

Când flacăra țâșnii deodată
Și-n cer cuvântul s-a-nălțat,
Căzu și cea din urmă piatră
Și inima s-a luminat.

În vifor și zăpezi sonore
Ți-ai arătat chipul vrăjit
Și-n veșnice lumini cupole
Se-amestecau în asfințit.

27 noiembrie 1901

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''