Trecutul îmi aduce mulțumire,
am biruit atâtea rele crude,
dar azi, sfârșit, pleoapele-mi sunt ude
și dovedesc puterea ta, iubire...

Iar dacă pieptu-mi n-a mai fost țintire
săgeților deșarte și zălude,
azi poți să te răzbuni, Amor, crunt jude:
doboară-mă cu gingașa privire!

Cu pasărea ce-o scapă zvârcolirea
din lanțuri și din curse, iar, cu anii
sfârșește printr-o și mai tristă soarte,

m-asemăn, doamnelor: mult timp, iubirea,
m-a fost cruțat de chinuri și strădanii,
spre-a-mi da, acum, o și mai aspră moarte.