Câte case ai dat tu, mamă,
Cu var și cu lut!
Albește în părul tău, mamă,
Varul acel de demult.
Cât am plâns eu
Strâns în al foamei clește!
Stăteai noaptea ca la priveghi.
În părul tău, mamă, albește
Sarea lacrimilor mele vechi.
Seara eu îți probozesc nepotul
Ca ți se urcă în cap și-i rău.
Dar el se mută la tine „cu totul"
Și plânge tot
În părul tău.