Cercuri de sori și uimiri,
Umbre de iriși subțiri
Tremură-n liniștea ei.
Păru-nstelat, ochii grei
Ca marea nestinselor zări,
Brațele, tinere scări,
Surâsul crud încă, îl prind
În vârful genei, clipind,
Îl strâng între pleoape încet,
Ca tânăr strămoșul meu get,
Și-l port în pădurile-mi mari
Să lumineze stejari.