Amurgul suflă aur verde-n geam —
Un pom cu foi de foc e un mărgean,
Sub pavăza tomnaticului ram
Se-aprinde somnul apei din borcan.
În cercul luminosului cleștar,
Trei pești de aur roșu s-au lăsat
Închipuind pe-al zărilor hotar
Trei păsări într-un zbor îndepărtat.
La nesfârșit de sticlă se lovesc,
În străveziul aer ca-ntr-un zid,
Și rază evantaiului ceresc,
Stropind luciri, o-nchid și o deschid.
Și-n geamul de penumbră fumuriu,
Când apa înnoptează până-n fund,



Trei raze, logodind argintul viu,
În colb muiat de lună, se ascund.