La căpătai i-au pus o lumânare.
O viață împietrește, și o ceară
Când umbra cade pașnică în seară,
Învie steaua ei pâlpâitoare.
Din mugur flacăra s-a făcut floare;
Obrazul e de zgură. De afară
Prin geam deschis albine glonț zburară
Și râset de copii jucând la soare.
Gândesc la tine, ceară de altar,
La florile de unde te-au ales
Albine-n stupi de lut Și de sovar,
Să te prefaci lumină de eres —
Și mă gândesc la moartea ce-ai cules,
Tu, omule, cu masca ta de var.