Cine-mi oferă douăsprezece iepe,
ca pe-un buchet de micșunele? Iată:
zăpada părăsită, de ce, nu pot pricepe,
se ține după mine mereu, nemângâiată,
și nu se-ntoarce-n cerul ei natal?
Tu, soră a tigresei, cum de-ai putut afla
că-o insulă-ntr-o seară,-n carnaval,
s-a sinucis sub mângâierea mea?
Zidi-va, cine, turlele nebune
să doarmă-acolo fabulele mele?
Oceanu-mi cere „ajutor”, atâta spune,
el astăzi nu mai este o minune.
Va fi un colibri cuvântul? Cum?
Și versul mamifer va fi el doară?
La resturile astea mă rezum.
Nimic nu sunt. Legendă amară.


Traducere Virgil Teodorescu