Înceapă cântarea de laudă
cine drumul îl știe.
Pe locul acestei cunoașteri,
frunza și-o schimbă cuvintele
– și-altfel adie:
Laudă plânsului
creșterea inimii ce-a adăpat!
Laudă apei sfințite prin mâzgă ce-a dat.
Când steagul de jale se face un pom uriaș de lumină,
o statură de zei
fructele lui împlinesc,
în rotire deplină.


(din volumul „Fără chip” - 1980)