Când m-am născut, un înger strâmb
din cei care trăiesc în umbră
a zis: Du-te, Carlos, fii
gauche în viață.
Casele îi spionează pe bărbați
iar ei aleargă după femei.
Și poate că seara ar fi albastră,
de n-ar exista atâtea dorințe.
Tramvaiul trece ticsit de picioare:
picioare albe negre sau galbene.
Doamne, de ce atâtea picioare, întreabă inima.
Dar ochii mei
nu întreabă nimic.
Bărbatul ascuns după propria lui mustață
e serios, simplu și puternic.
Aproape că nici nu deschide gura.
Are puțini, foarte rari prieteni
bărbatul din dărătul ochelarilor și-al mustății.
Doamne, de ce m-ai părăsit
dacă știai că eu nu eram Dumnezeu,
dacă știai că eram slăbănog.

Lume lume vast mapamond
de era să mă cheme Raimond
puteam fi cel puțin o rimă, dacă nu o soluție.
Lume lume vastă lume,
dar mai vastă-i inima mea.
Nu ar trebui să ți-o spun
dar această lună
dar acest coniac
acum îi frământă în draci pe oameni.