agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-07-10 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Maria Elena Chindea ÃŽmi rămâne ceva întotdeauna când sunt singur, când apucând-o pe drumul inimii, urcând abruptele coaste ale memoriei, aleg dintr-o mocirloasă livadă lăturalnică, dintr-un trist sălciniÈ™, un versant pierdut, un râu despărÈ›it cu singuratice zgomote, sau o plajă, aleg ceea ce mai mult mă retrăieÈ™te, chemându-mă. Dar astă-seară, acum, în seara asta cu australe ferestre zgâlțâite, cotesc prin vântul rău de primăvară, o iau pe după colÈ›ul lui trufaÈ™ È™i, amorÈ›it, mă prăbuÈ™esc în mijlocul unui agonic noiembrie. Iată capitala muÈ™cată, pândită la cele douăzeci de mii de porÈ›i prin care nimeni n-a intrat. Mi-e dulce, în vreme ce plânsul mă arde, să È™tiu că oricând, seara, una din ele pot s-o deschid. E galeria largă, salonul drag ochilor copilăriei din vis. ÃŽmi aud paÈ™ii, îmi privesc ca niciodată urmele întipărindu-se în pulberea ecourilor pustii. E apă la moara amintirilor să umbli punând nume pe zidurile despuiate pe care atâția le-au susÈ›inut. Sunt acolo umbre încoronate care nu mai există, cai singuratici ce nu mai pot fi prinÈ™i, nimburi de aprinse capete retezate, armuri prin care aerul poate să iasă È™i aerul poate să intre, coifuri neputincioase, mănuÈ™i de oÈ›el fără mâini. Vreau să mă aÈ™ez, încerc, ca altădată să zăbovesc în faÈ›a jinduitei păduri a cutezătoarelor zeiÈ›e nepregătite, să desfac cu aceeaÈ™i înfrigurare de faun verdele volan de frunze ce le fereÈ™te de arzătoarea mea poftă. Merg din spaÈ›iu în spaÈ›iu, din urmă în urmă, din tăcere-n tăcere de semne, È™i străbat inerentele saloane oarbe È™i le întreb, la lumină, de viaÈ›a care le-a locuit, È™i plâng plin de speranță, plâng până în adâncile pâlnii ale urechilor. Dar nu, căci doar prelunga singurătate în penumbră, e locuitorul fricos al acestor încăperi unde o mulÈ›ime de pupile se aprind, alunecând nevăzut pe denunțătoarele ziduri pustii. Traducere Geo Dumitrescu
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati