Splendid răsună când poetul
Ba cu un soare, ba c-un rege se compară
Dar când străbate sumbre nopți, cu-ncetul
El își ascunde fața lui amară.

De nouri fermecat și ceață
Căzut-a-n noapte cerul de azur.
Slăbită, palidă mi-e fața,
Șirul lacrimilor sur.

Nu mă lăsa, tu, nopții și durerii,
Prea-scumpo, cu obraji de stea.
Tu, fosfor, tu făclie-a serii,
Tu soare, tu lumina mea.




Traducere Maria Banuș