La ceai, în amurgul poetic,
Vorbesc de-un amor ideal:
Bărbații discută estetic
Iar doamnele sentimental.

„Amorul să fie platonic!”
Grăii consilierul uscat.
Soția surâde ironic
Și totuși suspină: „Păcat!”

Canonicul gura și-o cască:
„E nesănătos, oarecum,
Brutal cineva să iubească.”
Duduia îngână: „Dar cum?”

Duioasă, contesa suspină:
„Amoru-i ceva pătimaș!”
Baronului, ceașca iar plină,
I-o-ntinde cu-un gest drăgălaș.

Era încă-un loc la măsuță,
Iubito, chiar ție sortit,
De dragostea noastră, drăguță,
Ce dulce-ai fi sporovăit!




Traducere I. Cassian-Mătăsaru