Țipând amar,
Cu șuier ciori spre târg coboară:
Va ninge iar –
Ferice cine are astăzi țară!

Stai ca-mpietrit,
Privești în urma ta: lung drum e!
De ce-ai fugit
De iarnă, prostule, în lume?

Pustiu tăcut
La poarta lumii-ți va răspunde!
Cel ce-a pierdut,
Ce tu-ai pierdut, nu stă niciunde.

Stai pal acum,
Damnat să pribegești pe geruri,
Ca orice fum,
Râvnind mereu geroase ceruri.

Zbori, păsărea,
Cântând ca-ntr-un pustiu! – Nebune,
Ia-ți inima
Și-n gheață și dispreț ți-o pune!

Țipând amar,
Cu șuier ciori spre târg coboară:
Va ninge iar –
E vai de cel ce n-are țară!





Traducere Simion Dănilă