Din nou hoinar prin parc bătrîn,
Tăcere ocră, roșă frumusețe.
Blînzi dumnezei, voi stați cerniți,
Iar ulmul varsă aurul de toamnă.
Trestia se-nalță neclintit
Pe iazul siniliu, și sturzul tace.
Venit-a timpul să-ți pleci fruntea
Pe-ale strămoșilor morminte marmuri.