De-audierea regilor deoparte
și iazuri și-eleșteie înrămate
ținute sunt. Sub valuri stau ca moarte,
și Monsenior oricând pe-alături poate

să treacă; regelui atuncea vor
capriciul sau mâhnirea să-i aline
și cu răsfrângeri vechi s-atârne-ușor
din nou covoarele de margini line

de marmură, ca unui spațiu-n jur:
pe verde fond, cu roz și cenușiu,
cu trainic alb, albastru, argintiu,
c-un rege și-o femeie și, mai viu,
cu florile în unduit contur.



Traducere Mihail Nemeș