Primăvara înalță arbori și fluvii;
vocea adâncă n-o aud,
în tine pierdut, iubit-o.

Fără memorie de moarte,
în carne uniți,
bubuitul ultimei zile
ne trezește adolescenți.

Nimeni nu ne ascultă;
ușoară răsuflare a sângelui!

Devenită creangă
mâna mea
înflorește pe șold.

Din plante pietre ape
se nasc animale
în suflarea văzduhului.




Traducere Ilie Constantin