Ziceai: moarte tăcere singurătate;
ca dragoste, viață. Cuvinte
ale provizoriilor noastre imagini.
Și vântul s-a înălțat ușor în fiecare dimineață
și timpul de culoarea ploii și a fierului
a trecut peste pietre,
peste închisul nostru zumzet de blestemați.
Încă e departe adevărul.
Și spune-mi, om zdrobit pe cruce,
și tu cel cu mâinile îngroșate de sânge,
cum le voi răspunde celor ce întreabă?
Acum, acum: înainte ca altă tăcere
să intre în ochi, înainte ca alt vânt
să se înalțe și altă rugină să înflorească.



Traducere Ilie Constantin