Noaptea s-a deschis peste fruntea răvășită
Cu stele frumoase
Pe colină, când tu împietrit de durere zăceai,

O sălbăticiune îți devorase-n grădină inima.
Înger de foc,
Zaci tu cu pieptul zdrobit pe ogorul pietros,

Sau o pasăre de noapte-n pădure
Nesfârșită tânguire
Mereu repetând printre ramuri cu spini ale nopții.




Traducere Mihail Nemeș