Când mergem prin verile-aurii către casă
Ne-nsoțesc umbrele sfinților veseli.
Mai dulce-nverzește vița de vie în jur, grânele îngălbenesc
O, frate, ce liniște-i în lume.

La căpătâi arțarul freamătă trecuturile noastre de demult
Spre noi adie răcoarea albastrelor ape,
Sumbra oglindă a melancoliei virile
O, frate, se coace dulceața serii

Domol răsună vântul pe solitara colină
Pe vremuri s-a stins
Duhul lui Dedal în suspine trandafirii
O, frate, sumbră se schimbă priveliștea sufletului.


Traducere Mihail Nemeș