Pe câmpul cu
Pomi ciudaţi de tabac
Tăcută înaintezi.
Limbi verzi ca de şerpi uriaşi
Fiinţa ta înconjoară.
Dar tu înaintezi.
Nu mai vine, mamă,
Nimeni din urmă,
Afară de pâinea ta
Învelită-n ştergar
Şi cerul, din spate,
Eliberat
De frunzele mari.
Doamne,
Cât cer
Deasupra unei singure
Pâini!