– În părul tău, măicuţă,
Un fir de ce-a-nălbit?
– De dorul tău, de grijă,
Copilul meu iubit.
— Bunica e mai albă.
Îi sânt mai drag? De ce?
– Mai mulţi copii ea are,
De-aceea albă e.
Dar tuşa? Şi mai albă-i!
Copii doar n-are ea.
De aceea-i şi mai albă,
Că-i tare singurea.