– Pe fag dulce-amărât
Arde, mamă, alba-ți stea,
Te uitaseși la ea atât
Încât semeni azi cu ea.

Ziua, noaptea, la apus,
Ardeți către tot ce-i sfânt,
Luminând pe rând de sus
Fața acestui vechi pământ.

D – Ardem. Căci în lung și-n lat
Nu-i mai tragic nenoroc:
Stea cu foc înstrăinat
Și durere fără loc.