Lui Dumitru Radu Popescu

Cum să-ţi spun,
Fratele meu drag,
Tu care ne-arăţi ce duios
Trec cuvintele româneşti
Prin roua suferinţei noastre.
Cum să-ţi spun:
Oricât ar fi
De isteţ generalul,
Tot un oştean
Va trebui să fie viteaz.
De fapt, nici viteji nu
S-ar putea spune că suntem.
Pur şi simplu,
Respectăm moartea,
Pentru că nu este
Mincinoasă ca viaţa.