Nu mai e măicuța
Frunzele cobor.
Singurei, copiii
Nu mai pot de dor.

Și-au purces să cate
Un zugrăvitor,
Care să le-ntoarcă
Pe măicuța lor.

Mari zugravi din lume
Iată c-au venit,
Și pe albul casei
O au zugrăvit.

I-au scris ochii, fața,
Părul însurit.
Numai vorba mamei
Nu au zugrăvit.