În fața mea, cu-o mapă și hârtie,
Mă și gândeam la ce-am să-i scriu îndată
Spre-a-i face ei, iubitei, bucurie,
Și mie,-n timp ce doarme lumea toată.
Dar vorbele nu se-ndemnau să vie,
Și pana-n orice fleac stătea-nglodată.
Fata, venind vioaie cu bucate,
Mă salută cu multă demnitate.



Traducere Ștefan Augustin Doinaș