El șterge liniștit toporul,
șoptind un cântec, un crâmpei.
Un rug de junci și de viței
aprinde-n flăcări abatorul.

În prag, un cer de porumbei
și-a-nzăpezit o clipă zborul.
El șterge liniștit toporul,
șoptind un cântec, un crâmpei.

Și cum se uită după ei,
zâmbește lung și alb ca dorul
și sfânt, ca florile de tei.
Șoptind un cântec, un crâmpei
el șterge liniștit toporul.