E-o răzvrătire-a umbrelor haine
și-a orelor cu-năbușite glasuri.
Eu nu le-am vrut oprite în popasuri
cu lungi țăruși de aur și rubine.

Am lepădat crâmpeie dragi de ceasuri,
cum scuturi rămășița unei cine.
Azi, se lățesc și se răscoală-n mine,
erupții de vulcani pe noi atlasuri.

Învie tot ce-am dat de-a berbeleacul,
păcate dulci, ispite și credințe.
Secundele, umflându-se cât veacul,

se fac măciuci și vin să m-amenințe,
mă iau de gât și mă aruncă-n lacul
de-a pururi ne-mpăcatelor dorințe.