Creșteam în codru-nalt și singuratic,
când m-au surpat cu barda trei drumeți.
Era semeț întâiul și săgeți
și arc și-a scos din pieptul meu sălbatic.

Al doilea, în ochi cu dimineți,
lăută și-a făcut îndemânatic
și-o dezmiarda-n adâncul păduratic,
vrăjind cu ea și păsări și mistreți.

Al treilea nu-și drese nici vioară,
nici arc, ci și-a cioplit din trunchiul frânt
o cruce grea, cu mâna lui ușoară.

Apoi, umbrit de gene lungi de sfânt,
și-a pus pe umăr strania povară,
pornind spre margini albe de pământ.