În suferință cum și-n voluptate
pătrund întărâtat și beat de seve.
Sparg lacăte și uși ori zdruncin dreve
și intru-ntreg, cu mâneci suflecate.

Nu mușc din rumegușuri, nici din pleve,
ci flăcări vii de lacrimi și păcate,
și năvălesc cu fluvii-nfometate
și crengi flămânde-n câte sunt aeve.

Nu cer poșirca searbedei risipe
sau braga bucuriilor dulcege.
Vreau patima la pieptul meu să țipe

și geamătu-n piroane să se-nchege.
Iubesc masivul pas al asprei clipe,
nu orele ce șchioapătă-n toiege.