Din câmp, grav cântec sună;
nu știu ce simt, înfrânt…
„O, vino, fată cehă,
să-mi cânți un cântec sfânt.”

Ea secera și-o lasă,
dând zor ca-n calea-oricui,
și jos pe hat se-așază,
cântând: „Kde domov muj”…

Și tace; cu-ochii-n lacrimi
întorși spre mine, moi –
bănuți-mi ia, și mâna
mut mi-o sărută-apoi.


Traducere Mihail Nemeș