Ei se uită fără voie la copil
când se joacă; fața lui totundă
uneori se vede-aievea din profil,
cum un ceas, pe ultima secundă,

împlinește ora, brusc bătând.
Însă ei bătăile n-ascultă,
osteniți și grei de viață multă;
și deloc, cum el se poartă, blând,

nu-și dau seama, și ce gânduri are,
și-n veșmânt prea strâmt când, fără șoaptă,
stă, ca într-o sală de-așteptare,
lângă ei și vremea și-o așteaptă.


Traducere Mihail Nemeș