În vene duc morminte aproape goale,
Ancoră la galop dorința,
În oasele mele îngheață piatra,
În suflet regretul surd,
Neîmblânzita cruzime topești;

Din remușcare, lătrat exterminat,
În întunericul de nedescris
Teribila însingurare,
Răscumpără-mă, ale tale gene evlavioase
În vremea somnului tău zvâcnesc;

Roșirea bruscă-i semnul tău,
Minte născătoare, întoarce-te,
Surprinde-mă din nou;
Nesperată-i reînvierea ta,
Măsură incredibilă, pace;

Fă ca-n priveliștea de zbor să mă așez
Și cuvinte naive iar să rostesc.


Traducere Nicoleta Dabija