agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-04-02 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Maria Elena Chindea Se lasă iar amurgul pe parcul din Miorcani, Și zgomotul pe care l-am auzit de ani, Cu pulberea luminii ajunge pân’ la mine: E mugetul cirezii ce-ncet, cu seara, vine. Sunt scârțâiri de care pe drumul greu de rod. E tunetul căruÈ›ei ce trece peste pod. Sunt chiote de oameni Ce stranie prelungire Le face să se piardă deodată-n amintire. O toacă bate tainic. Un clopot sună lung. Sânta Măria Mică e mâine. Să te-ajung Nu pot decât cu slova, cu gândul È™i cu dorul. Pe chipul tău, pe timpul ce fuge, trag zăvorul Să mi te prind aicea, tu, cea de ieri, de azi, Tu, pururea aceeaÈ™i la cuget, la obraz. ÃŽn parcul vechi È™i unde nimica nu se schimbă, Ci numai anotimpul cu pas pustiu se plimbă, Cum vrei să măsur ziua cu bietul nostru ceas. De ce apuc condeiul să-È›i scriu, când mi-ai rămas! ÃŽntâia frunză cade, întâia barză pleacă. Vor da alÈ›i muguri mâine È™i păsări noi pe cracă S-or legăna. Tu însă vei sta când s-or fi dus. ÃŽn juru-mi înserarea pe È›arini a apus, Cenușă înnoptării pe mâna mea se lasă. O lampă cu-o privire a luminat în casă Că sufletul tău darnic, deschis È™i liniÈ™tit. ÃŽn drumul vieÈ›ii mele Miorcanii m-au oprit. A înnoptat: oraÈ™ul È™i-aprinde cafeneaua. Aici la câmp sting lampa să se apropie steaua Ce-a licărit stingheră la margine de sat. Pe-aleea nevăzută se-aude apăsat Unitul pas al tatii È™i-al mamii mele, pasul Ce-l auzeam pe vremuri, copil, când suna ceasul Culcării, aÈ™teptându-i să mă sărute-n pat. O rază albă ramul din geam l-a dezgropat: Din umbră mii de ramuri misterios se lasă Cu crengi catifelate pe pajiÈ™ti de mătasă, Și bolÈ›i de întunerec se farmă È™i se frâng. Ce-a fost adânc în noapte se face mai adânc Sub arcuri nesfârÈ™ite ce tremură-n lumină, Când se revarsă luna ca o fântână plină. Deschid fereastra: pace, părere È™i pustiu. Doar inima mi-o roade ceva ca un burghiu Și o fărâmiÈ›ează cu fiecare clipă. Pe iarbă cade-o poamă, prin frunză o aripă. Și mă gândesc departe, la tine, la copii, La moartea tuturora ce vine când nu È™tii, La viaÈ›a care curge cu murmure de apă.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati