Spumă, fulg, vânt, val, nisip și ploaie,
Clipe uitate, ceasuri pierdute, zile și ani -
Totul se scurge, totul mă lasă, fuge și moare
În necuprinsul, în nesfârșitul tău ocean.

Cum s-opresc fața mea în oglindă?
Seara brumată, apa viorie, mi-o fură din ochi.
Vremea nălucă mă prinde în tindă,
Doruri uscate foșnesc prin vechile rochi.

Brațul iubitei, zâmbetu-i, păru-i,
Mâna le-atinge și trece prin fum.
Visul subțire în care mai stărui
Vraja de astăzi, zorii, amurgul: flăcări și scrum.

Versul acesta îl vrei pe piatra veciei -
Ștearsă, tocită, nu ține nici vorba, nici pas;
Ard numai ochii sfinți ai Mariei
Tainic pe-al lumilor iconostas.