Greoi, sălbatic, singur, nepătruns,
Roșcat precum jăraticul sub spuză,
Înaintează-ncet pe-a râpei buză
găsindu-și adăpost în loc ascuns.
Grumazul își înalță cu mândrie
străvechiul taur, și-l întrezăresc
pe-un om din Altamira ori din West
mocnind în adormita lui mânie.
El nu cunoaște timpul omenesc
cu-oglinzi și năluciri de amintire.
Nu-i pasă de deșartă rătăcire
În lungul drum pe care eu pășesc.
Fără-nceput și fără căpătâi,
E ultimul bizon și cel dintâi.



Traducere de Andrei Ionescu,