Tu, ce-amintirii noastre ai lăsat
De gheață și de foc mitologie,
Tu, ce cruzimi cumplite pe vecie
De stirpea-ți săvârșite ai cântat,
Simțit-ai în acele neguroase
Din urmă clipe-n luptă cum se frânge
Trupu-ostenit, cum inima îți plânge.
Simțit-ai cum îți intră frica-n oase.
În negura Islandei încrețește
Sărata mare viforul turbat.
Ți-e casa-mpresurată. Necurat
Ponos ai suferit. Te covârșește.
Pălește spada capul tău plecat.
Precum adesea-n cartea-ți s-a-ntâmplat.



traducere - Andrei Ionescu