Cu dragoste apusul lent privea,
Pătrunsă de-armonia melodiei
Și de ciudata viață-a poeziei,
În taina lor să intre îi plăcea.
Nu roșu-aprins, ci griurile pale
Țesutu-i-au destinul delicat,
Sortit să prindă tonul și-ncercat
În ezitări, reflecții, căutare.
Fără-a-ndrăzni s-asculte de chemarea
Din labirint, tumultu-i cerceta
De dincolo de zid și alergarea
Și formele, ca doamna din oglindă.
Zei care nu știu rugă
Lăsat-au flăcările s-o cuprindă.



traducere - Andrei Ionescu