De mic copil de-oglindă mă speriam,
Temându-mă alt chip să nu-mi arate
Ori o anostă mască ce ascunde
Ceva îngrozitor. Ori nu cumva
Tăcutul timp ce-adastă în oglindă,
Ieșit din matcă, să inunde malul
Închipuirii mele și să scoată
Tot felul de dihănii din adâncuri.
(N-am spus la nimeni, căci eram sfios.)
Acum mă tem ca nu cumva oglinda
Adevăratul chip să mi-arate,
De umbre răvășit și de păcate.
Speriatu-mi suflet Domnul doar îl știe.



traducere - Andrei Ionescu