O stea răsare pe munții ceilalți.
Se va stinge-n curând
(Brazii-s atâta de-nalți...
Norii-s atâta de sus...)
cel mai trist om de pe pământ.
La ei în grădină sau la noi în gând,
nimic nu răsare și nimic n-a apus.
Fără nici o lumină –
două cuvinte s-au făcut cioburi.

Norii, brazii, puțină

tăcere...