Zăpada-i un băiat care iese de la cinema
cu părul vâlvoi și vede o fată
râzând nimănui
Zăpada-i un cal pe care sări, cu care sui
în cer. Hoinărești la-ntâmplare
– și iată-și trimite (zăpada ninge invers)
nu știu cine, un vers
o clepsidră... Ai ochii închiși.
Băiatul și fata umblă pe acoperiș.
Dascăl de mirare la mirare la păsări obosite,
ziua se taie-n două, în trei –
ca o mână de chei
la o mie de case.
Acoperișul miroase
a țăndări? a lună? a vite?