Floarea-soarelui adu-mi-o s-o răsădesc
în târna mea arsă de sărătură,
ca să-și arate toată ziua oglinzii albastrului ceresc
neliniștea din galbena-I făptură.

Spre limpezime tind cele întunecate,
se epuizează corpurile-n unduire
de culori: aceastea-n muzică. Risipirea
e întâmplarea-ntâi între-ntâmplate.

Adu-mi tu planta care ne înclină
unde țâșnesc bălaie transparențe
și-evaporă viața ca esență;
dă-mi floarea-soarelui înnebunită de lumină.



Traducere Marian Papahagi