Moartea are zilele numărate
Moartea a îmbătrânit și ea,
își uită uneori coasa prin autobuze,
se așază pe marginea patului meu
și-mi cere o țigară.
„Nu mai e ce-a fost”, îmi spune,
frecându-și genunchii anchilozați.
„Oamenii mor acum din grabă,
din plictiseală sau din greșeală,
nimeni nu mai știe să moară cu stil.”
O privesc cum trage fumul în piept
— un piept care nici măcar nu există —
și mă gândesc că într-o zi
va trebui să o conduc eu pe ea la groapă,
să-i arunc o mână de țărână peste oase
și să-i spun:
„Odihnește-te în pace, bătrâno,
de-acum înainte ne descurcăm și singuri.”

Poemul-manifest – „Moartea are zilele numărate”
Titlu original: La muerte tiene los días contados (Din volumul omonim)

Notă editorială: O parabolă poetică emblematică pentru modul în care Meléndez demitizează tragicul prin personificare și umor negru.