"Ce mai faci?"
Într-o bună zi luna
A întrebat pămîntul.

De milioane de ani
Îl tot vedea muncindu-se,
Mutînd mările dintr-un continent
Într-altul,
Experimentînd ghețuri și vulcani
Și stricînd zilnic o grămadă de munți.
"Ce mai faci?"
A repetat ea.

Pămîntul a răspuns obosit și grav.
"O amoebă."

Atunci luna a încruntat din sprîncene,
S-a făcut că înțelege
Misterul creației și al vieții
Și-a plecat mai departe gîndindu-se:
"Fleacuri de-ale bărbaților".