De văduva ce te-o jeli porți teama
De-ți mistui viața-n cruntă sihăstrie ?
O, dacă mori fără urmași ia seama :
Vei fi de-o lume plîns ca de-o soție !

Și lumea, văduvind-o, cu durere
Va plînge nemplinitul tău tipar ;
Dar văduva, chiar dacă soțu-i piere,
În ochii pruncului îl află iar.

Vezi, chiar și firile risipitoare
Împart, ici-colo, lumii mulțumiri ;
Dar frumusețea trecătoare moare
Dacă-o păstrezi ferită de-mpliniri.

Pe nimeni nu iubește cel ce, laș,
Și-asupra sa se-ntoarce ca vrăjmaș !