Pe cît de iute cazi, vei crește
Prin cel în care urmele-ți rămîn
Și-n sîngele ce-l dărui tinerește
Vei dăinui și cînd vei fi bătrîn.

În asta-i toată-nțelepciunea, sporul
Și frumusețea ; restul, ani pustii.
De-ar fi ca tine toți, s-ar frînge zborul
Fugarei vremi și lumea s-ar sfîrși.

Să piară nendrăgiții de natură –
Răi sau urîți sau proști – fără urmași !
Dar tu, cel înzestrat peste măsură,
Iubește-ți darul, dăruit să-l lași.

Ca un sigil îndeplinește-ți țelul
Întipărind, nu îngropînd modelul !